Resedinta

-

Istoria

-

Structura

-

Foto

Structura parcului

Parcul resedintei de vara Brukenthal se compune din urmatoarele parti:

	Parc din perioada barocului/ rococo, aprox. 1758-1775
	Parc din perioada clasicismului/ romantismului, aprox. din 1775
	Extinderea parcului aprox din 1803 pana aprox. in 1900 (15 ha)

Parc din perioada barocului/ rococo, aprox. 1758 – 1775

1. Curtea palatului, parteruri
2. Gradina Italiana/ Franceza
3. Gradina de fazani
4. Gradina olandeza / de zarzavat

Parc din perioada clasicismului/ romantismului, aprox. din 1775

5. Gradina Englezeasca
6. si 7. Parcul amenajat dupa moartea lui Brukenthal (1803) "gradina peisagistica"

1. Curtea palatului, parteruri
Amplasarea cladirilor care compun palatul s-a facut conform unei constructii baroce cu trei aripi care se deschide spre o gradina simetrica. Datorita pozitiei deosebite a domeniului pe taluzul înalt al râului Olt a fost posibila constructia supraînaltata palatului, care astfel troneaza deasupra întregului parc. Din curtea palatului aflata la o înaltime de circa 15 metri vizitatorului i se oferea initial o priveliste larga asupra parcului si a luncii râului. Prin aceasta, conform ideii fundamentale a arhitecturii barocului, se crea iluzia optica a unei gradini care se extinde la nesfârsit în peisaj. Curtea reprezentativa a palatului era prevazuta cu straturi ornamentale, asa-numitele parteruri.

2. Gradina Italiana/ Franceza
Gradina Italiana/ Franceza reprezinta continuarea curtii reprezentative a palatului si în acelasi timp trecerea de la arhitectura palatului la domeniul parcului amenajat peisagistic. Terenul simetric este structurat de o axa mediana cu o scara exterioara splendida si de mai multe alei laterale dispuse ortogonal precum si de doua canaluri.

Suprafata gradinii prezinta o dispunere pe trei niveluri succesive de sus în jos:

• Pante terasate: gazon si spaliere de pomi fructiferi
• Suprafete deschise de parteruri: straturi ornamentale dispuse geometric, amplasamente simetrice de arbori
• Zona de boscheti închisa (a): culise de copaci si gard viu tunse cu multa precizie

Caracterul de amenajare stricta si amanuntita de odinioara al zonei parcului s-a pierdut însa odata cu trecerea timpului. La picioarele scarii exterioare ample se afla un izvor si un bazin de apa circular cu o fântâna arteziana din perioada rococo. Din aranjamentul initial faceau parte vaze, banci si statui de piatra. Mici portocali si lamâi în ghivece mari flancau treptele si bazinul.

3. Gradina de fazani
Gradinile de fazani erau la moda în arta baroca de amenajare a gradinilor. Este vorba în acest caz de o reminiscenta a parcurilor de vânatoare de pe vremuri. În Avrig aceasta gradina, probabil cu fazani în libertate, se afla pe versantul estic al muntelui. Datorita numerosilor copaci avea un aspect de padure. Reteaua de alei era îmbogatita prin mici piatete. Mai târziu au fost amenajate o cascada romantica (b) si un "eremitaj" (c). Starea actuala a domeniului face greu de recunoscut conceptul configurativ initial.

4. Gradina olandeza / de zarzavat
Zona de parc aflata în fata orangeriei era denumita Gradina Olandeza. E vorba si aici de o gradina dispusa axial, care însa, spre deosebire de Gradina Franceza, era strict delimitata spre exterior. În secolul al 18-lea Olanda era considerata numarul unu în domeniul botanicii. În Gradina Olandeza a lui Brukenthal se cultiva o varietate luxurianta de flori, mirodenii si zarzavaturi. Aici cresteau si alei întregi de pomi fructiferi. Drept semn distinctiv al unei culturi botanice rafinate trecea cultivarea de fructe mediteraneene precum portocalele si lamâile. În orangerie se cultivau soiuri alese precum curmali, migdali, nucsoara, pepeni si ananas. Legumele si fructele provenite din gradina de zarzavat erau folosite în gospodariile de la Avrig si Sibiu, iar surplusul era vândut la piata. Dovezi ale fantasticei varietati de plante din acea vreme nu se mai gasesc astazi decât în evidentele istorice.

5. Gradina Englezeasca
Zona de parc amenajata arhitectonic este marginita de portiunile peisagiste datând din perioada clasicismului, respectiv a romantismului. Idealurile spirituale si culturale schimbate ale iluminismului au dat nastere unui nou sentiment al naturii. Arta amenajarii gradinilor din aceasta perioada se calauzea dupa îndemnul lui Jean Jacques Rousseau "Înapoi la natura", manifestat printr-o configurare peisagistica si o respingere a artificialitatii epocilor trecute. Gradina Engleza cauta sa recreeze un peisaj cu pajisti largi, pomi izolati si pâlcuri de copaci, transfigurându-l artistic.Singurul element pastrat din perioada initiala este un grup de liriodendrioni. Probabil ca si lunca Oltului era inclusa optic în conceptul parcului. Legatura dintre zonele de parc amenajate arhitectonic si cele amenajate peisagistic se face prin alei.

6. und 7. Parcul amenajat dupa moartea lui Brukenthal (1803) "gradina peisagistica"
Nu exista date istorice cu privire la zonele de parc amenajate dupa 1803. Probabil ca pajistile si câmpiile erau integrate în parc, conform specificului de atunci al amenajarii gradinilor.

Nota
Enunturile din text corespund stadiului actual al cercetarii de arhiva.
Autor: Ing. Dipl. Cornelia Feyer, arhitect peisagist, Sibiu
Cand. Ing. Dunja Richter
Iunie 2004