Istoria parcului
Tinând cont de pozitia favorabila fata de celelalte
proprietati ale sale din câmpia Oltului, a amplasamentului
pitoresc si de clima de munte, în jurul anului 1760,
odata cu constructia unei locuinte la nivelul solului împreuna
cu anexe gospodaresti si gradina în mica localitate
Avrig, baronul Samuel von Brukenthal a asezat piatra de
temelie a resedintei sale de vara, care poate fi considerata
punctul culminant al activitatii sale în domeniul
constructiilor.
Pe baza unui contract de arenda încheiat între
el si baronul von Buccow (1)
celui din urma îi revine, începând cu
anul 1761, dreptul de folosinta si dezvoltare a domeniului.
Baronul von Buccow a initiat transformarea locuintei într-un
mic palat în stil baroc cu gospodarie aferenta. Achizitionarea
altor terenuri a facut posibila extinderea gradinii si amenajarea
unei gradini ornamentale terasate în maniera baroca
(= gradina italiana/ franceza). În acelasi timp s-a
amenajat o gradina cu fazani. În anul 1764 baronul
von Buccow a decedat pe neasteptate, fara a lasa vreun testament.
Constructiile si gradinile nu erau înca finalizate.
A urmat o procedura judecatoreasca care a durat mai multi
ani în vederea clarificarii situatiei juridice, pentru
a asigura descendentilor lui Buccow partea de mostenire.
Dupa aplanarea litigiului, începând cu anul
1768, au putut fi reluate lucrarile de amenajare.
Brukenthal, ramas în Transilvania mai multa vreme
în interes de afaceri, si-a canalizat întreaga
forta creatoare asupra finalizarii proiectului început.
În jurul anului 1770 a putut fi încheiata constructia
palatului format dintr-o cladire principala cu doua etaje
si doua aripi laterale la nivelul solului.
Micul palat gazduia un numar mare de încaperi de
locuit, spatii administrative, anexe gospodaresti, camere
de oaspeti precum si o galerie, de pe atunci foarte cuprinzatoare,
continând 212 tablouri si 129 de gravuri în
arama.
Lânga constructiile senioriale existau doua curti
taranesti cu cladirile aferente.
Lânga constructiile senioriale existau doua curti
taranesti cu cladirile aferente.
Pentru Brukenthal, care în urma extinderilor realizate
de Buccow gasise în Avrig un teren de gradina vast
si o agricultura dezvoltata, aceasta proprietate a devenit
"punctul de plecare al unei activitati economice tot
mai extinse si un lacas de cultivare a artei horticole"
(2)
Din perioada activitatii sale la Viena era familiarizat
cu parcurile imperiale si cu tendintele actuale ale modei
din domeniul amenajarii gradinilor. Parcurile de la Schönbrunn
si Laxenburg i-au servit drept model la amenajarea gradinilor
din Avrig. Brukenthal era preocupat permanent de un nivel
de calitate cât mai înalt. Comanda special de
la Viena semintele, bulbii, puietii de pomi fructiferi si
arbustii ornamentali.
Marea sa pasiune de colectionar s-a reflectat în
marea varietate de plante cultivate la Avrig/Freck, printre
care se regasesc si multi arbusti si copaci exotici. "Lista
plantelor si arbustilor se aseamana cu inventarul unei gradini
botanice". (3)
Pentru continuarea lucrarilor de la Avrig Brukenthal a
angajat personal un gradinar de la Viena, a pus sa se faca
modificari în portiunile de parc existente si sa se
amenajeze si alte gradini pe terenurile nou-achizitionate.
Gradinii Italiene/ Franceze i s-au adaugat pe la 1770 Gradina
Olandeza/de zarzavat si în jurul anului 1775 Gradina
Englezeasca. Orangeria datând înca de prin 1765
a fost completata cu sere.
În plus au fost construite accesorii ornamentale
– un "ermitaj" (4)
, o glorieta (5)
si o ruina artificiala (6).
Când Samuel von Brukenthal a murit în 1803
a dispus prin testament pastrarea constructiilor, gradinilor
si colectiilor sale si cultivarea mostenirii sale culturale.
Dupa ce linia de descendenti ai familiei Brukenthal cu
drept de mostenire s-a stins, resedinta de vara a ajuns
în mâinile a diversi proprietari.
În cele din urma, în 1908, Consiliul Bisericii
Evanghelice din Sibiu, reprezentata de Fundatia Brukenthal,
si Asociatia de Igiena a Districtului Sibiu a obtinut domeniul,
amenajând mai întâi un sanatoriu si mai
apoi o clinica de hidroterapie dupa modelul preotului Kneipp
(Wörishofe).
În anul 1999 minoritatea germana a redobândit
proprietatea care fusese nationalizata. De atunci Fundatia
Brukenthal se straduieste sa pastreze si sa dezvolte mostenirea
lui Brukenthal în spiritul testamentului sau.
Nota
Enunturile din text corespund stadiului actual al cercetarii
de arhiva.
Autor: Ing. Dipl. Cornelia Feyer, arhitect peisagist, Sibiu
Cand. Ing. Dunja Richter
Iunie 2004
|
