Grădina olandeză

Grădina olandeză e situată între oranjerie şi grădina englezească şi a servit la cultura legumelor, fructelor şi mirodeniilor. Deoarece în acea vreme olandezii erau renumiţi pentru cunoştinţele lor de horticultură, această grădină utilitară a fost numită după ei.

În afară de oranjerie, grădina olandeză era mărginită din două părţi de ziduri. Fiind îngrădită din toate părţile şi datorită formei concave a oranjeriei, care funcţiona ca un reflector solar, se forma un microclimat deosebit de cald. Acesta permitea ca, alături de legumele indigene, să se cultive şi alese fructe şi mirodenii exotice, ca ananas, smochini, migdali, curmali, arbori de nucşoară şi de cafea. Fructele de ananas erau foarte solicitate şi erau vândute la pieţele locale.

În anotimpul rece, plantele exotice, iubitoare de căldură, trebuiau mutate în oranjerie. Clădirea era încălzită din afară, prin ţevi în care circula aer cald. Existau sectoare cu diferite temperaturi, în funcţie de „patria” şi cerinţele plantelor.