Parcul în timpul lui Brukenthal (1757-1803)

Reşedinţa de vară este un parc în stilul barocului târziu, cu elemente de grădină englezească. Pe baza poziţiei sale unice la poalele Carpaţilor Meridionali, pe malul abrupt al Oltului, şi pe baza bogatei sale culturi a grădinăritului, ea a fost cunoscută dincolo de graniţele ţării, încă din secolul XVIII, ca „fântâna sănătăţii” şi „Edenul transilvănean”.

Parcul de 8,3 ha slujea nu doar plăcerilor baroce, ci fusese gândit de Brukenthal ca domeniu agricol model, în care cultiva viţă-de-vie, legume şi fructe. Ţelul lui Brukenthal era ca domeniul să se întreţină din propriile venituri.

Din perspectiva istoriei culturii, este deosebit interesantă reflectarea evoluţiilor politice şi sociale ale vremii, care se exprimă şi în dorinţele de amenajare ale lui Brukenthal. Astfel, reşedinţa de vară constă din părţi de grădină barocă, dar şi din elemente de grădină englezească.

Grădina barocă, severă şi formală, este considerată ca simbol al ierarhiei şi despotismului. Ei i se contrapune tipul de grădină englezească, structurat natural, ca metaforă a iluminismului şi a chemării lui Rousseau „Înapoi la natură”. Grădina peisagistă englezească a devenit atunci expresia unui nou curent politic şi filosofic.